Placa de dezvoltare imprimata
Saptamana trecuta , sambata mai exact , politehnistul din mine , insetat si neobosit , am fost la intrunirea ce avea sa se numeasca “Placuta 2008″. Este vorba de realizarea placii de dezvoltare pentru proiectul de la PM (proiectare cu microprocesoare) , prima materie in care o sa facem ceva cu adevarat palpabil. Unii dintre noi au optat sa faca placuta imprimata pentru circuitul de baza , asa ca ne-am strans vreo 15-20 la numar si cu ajutorul a catorva laboranti super de treaba , ne-am apucat de “pictat”. Treaba nu era foarte grea dar nici chiar pentru oricine.
Ca prerequisites iti trebuie asa :
- una bucata placa textolit acoperita integral cu cupru (aprox 70×100 mm)
- schema cu circuitul de baza imprimata pe hartie glossy cu imprimanta laser
- niste clorura ferica ( daca nu faci multe iti ajunge cam 300ml)
- fier de calcat,smirghel subtire
- minibormasina electrica , speciala pentru gauri mici (spiral de 0.7-1 mm) ( Se poate si cu bormasina normala dar trebuie mandrina mica)
- Diluant (sau acetona), pentru curatarea tonerului de pe placuta
- dorinta
Astea fiind spuse pasii sunt urmatorii :
- Freci bine cu smirghel cuprul de pe placuta pentru eliminarea imperfectiunilor
- Tai placa daca e prea mare la dimensiunile circuitului tau imprimat , pentru a se realiza o mapare exacta a hartiei pe placa. Pasul asta nu e neaparat necesar , decat daca vrei sa pastrezi dimensiunile circuitului la limita schemei sau ai nevoie de conectori externi care daca nu sunt la margine nu prea ai cum sa-i conectezi usor.
- Se pune pe un fund de lemn (sau altceva solid si rezistent la temperatura) placa si apoi schema decupata de pe hartie pusa cu fata in jos. Se calca timp de 5 minute apasand tare si uniform pe toata zona placutei , pana cand se observa ca circuitul s-a imprimat si foaia s-a cam ingalbenit.
- Se scalda placa in apa rece si se curata hartia de pe ea cu o perie. Dupa acest pas ar trebui sa ramana traseele circuitului imprimate pe placa (adica toner-ul de pe foaie acum e pe placa).
- Se scalda timp de 30-45 min in clorura ferica , pana cand cuprul cade si raman traseele circuitului care erau protejate de toner. Dedesubtul toner-ului va fi cupru.
- Se freaca din nou cu smirghel traseele , pentru a indeparta tonerul si a descoperi cuprul.
- Se dau gauri cu minibormasina in punctele indicate de circuit, adica acolo unde vor fi piesele.
Se bea o bere si se mananca o pizza.
De aici incolo te apuci si lipesti componentele , dar asta e cu totul alta poveste si nu face scopul acestui “tutorial” :). Dezavantajul metodei cu cablaje imprimate este ca nu se poate o modificare , extensie a circuitului ci asa “moare” cum s-ar zice. Deci daca stii dinainte ce vrei sa faci , iti faci frumos schema intr-un program specializat si te apuci de lucru. Avantajul major este ca se evita padurea de fire folosite la lipirea componentelor de pe spate. Am spus padure daca este un circuit cat de cat complex si aglomerat. Pentru 2-3 rezistente , un condesator si un buton nu merita placuta imprimata.
Cam asa arata placuta dupa maltratare:
Si placuta cu componentele lipite : (La o versiune asemanatoare trebuie sa ajung si eu , insa mai am putin si ma apuc 
)
Pe scurt pentru cei interesati : placuta este dotata cu un microcontroler ATMEGA 16 , port serial de programare si de date. Restul sunt rezistente,condensatoare,diode etc aferente circuitului , 1 led si niste butoane. Placa este circuitul de baza pentru a porni un proiect pe baza de uC. Extensia se face prin cele 2 barete din marginea placii, ele insumand 40 de pini adica practic cati pini are microcontrolerul.
Cam atata pentru azi , ca am obosit si ar cam trebui sa pun si eu mana pe pistolul ala de lipit si sa ma apuc de treaba.
P.S Daca urasti cu orice pretz mirosul de cositor topit , sacaz , textolit incins , clorura ferica mai bine stai in banca ta.
Si ca un sfat :
